"Doamne ,ajuta inimii mele sa Te doreasca,
Dorindu-Te sa Te caute,
Cautandu-Te sa Te gaseasca,
Gasindu-Te sa Te iubeasca ,
Iubindu-Te sa incetez a mai pacatui. " Sf. Augustin
"O Doamne, ne-ai spus că Tatăl nostru din Ceruri va avea grijă de noi, aşa cum se îngrijeşte de crinii de pe pajişte şi de păsările de pe cer. Tu, care nu ai avut nici măcar pe ce să Îţi sprijini fruntea obosită, fii Învăţătorul nostru. Învaţă-ne să ne încredem în grija lui Dumnezeu şi ajută-ne să renunţăm la lăcomia noastră omenească. Pentru că lăcomia nu a fericit pe nimeni niciodată. Dă-ne puterea să ne oferim Ţie cu totul, ca să putem să îţi împlinim vrerea. Binecuvântează felul în care sunt folosiţi banii în lume, pentru ca astfel flămânzii să aibă de mâncare, cei dezbrăcaţi, haine, sărmanii, un acoperiş deasupra capului, iar bolnavii, îngrijire. Şi Doamne, coboară asupra noastră Duhul Sfânt, pentru ca prin credinţa noastră să putem vedea că suntem cu toţii mai importanţi pentru Tine decât cel mai frumos crin şi cea mai frumos cântătoare ciocârlie de pe cer.
Doamne, Tu mi-ai dat curaj, acceptându-mă. Fă-mă să îmi iubesc duşmanii aşa cum mă iubeşti Tu pe mine. Dă-ne, Doamne, tuturor, o parte din dragostea Ta neţărmurită, aşa ne vom putea iubi şi noi unii pe alţii.
Doamne iubite. Te voi vedea astăzi şi în fiecare zi în fiecare dintre bolnavii Tăi şi, îngrijindu-i, Îţi voi alina durerea. Chiar dacă te vei ascunde sub înfăţişarea respingătoare a celor supăraţi, a celor ce poruncesc, a celor nesocotiţi, eu Te voi recunoaşte şi Îţi voi spune: "Iisuse, pacientul meu, cât de dulce este să Te pot servi."
Doamne, lasă-mă să cred şi să văd, iar atunci munca mea nu-mi va fi niciodată chin şi voi găsi bucurii noi, voi trece peste proasta dispoziţie şi voi încerca să împlinesc toate dorinţele bieţilor suferinzi. Dragii mei bolnavi, îmi sunteţi de două ori mai iubiţi, pentru în voi îl văd pe Hristos; şi ce mare favoare este pentru mine să pot avea grijă de voi. Doamne iubit, fă-mă să-mi recunosc înalta chemare, cu toate obligaţiile ce decurg din ea. Şi nu mă lăsa să fiu nedemnă de ea, devenind rece, neprietenoasă sau nerăbdătoare. Şi, o Doamne, pentru că Tu eşti Iisus, Pacientul meu, îndură-te şi Tu, Iisuse cel plin de răbdare, iartă-mi greşelile şi nu privi decât la voinţa mea de a Te iubi, de a Te servi, prin fiecare bolnav. Doamne, întăreşte-mi credinţa, binecuvântează faptele mele şi munca mea, acum şi pururea.
Lăudat fii Doamne, Dumnezeule, Tu, care ai adus atâta bucurie în viaţa mea. Râd, când văd bogăţia de lucruri pe care le-ai binecuvântat. Ochii mei rîd şi ei, când văd cum copiii flămânzi primesc mâncare pe săturate. Bătrâna mea gură râde, când văd că oamenii înţeleg că Tu ai nevoie de ei. Deseori, Doamne, râd din toată inima împreună cu celelalte Surori, când vedem ce eşti Tu cu adevărat. Şi în fiecare zi râdem, pentru că ne bucurăm să îţi putem cânta cântecele noastre de preamărire. Îţi mulţumim, Doamne, pentru acest râs minunat şi vesel. Amin." (Maica Tereza)
"Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.
O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles... cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.
Deoarece:
Dand... primesti,
Pierzand... gasesti,
Iertand... esti iertat,
Murind... reinvii la viata eterna!" (Francisc din Assisi)
Primavara "secetoasa"
"Nu pot sa- intorc privirea catre Tine
Nu pot sa-mi ridic genunchiul din pamant
Iar sufletu-i mai greu de cum e plumbul
Mananc gunoi si ma hranesc cu vant
Ma zbat in lucrurile trecatoare
Vremelnice si fara de folos
Ma lupt cu fiare, iar in mine moare
Tot ce-i sadit cu dragoste-n Hristos
Stiu ca in El am viata, nemurire
Dar daca flacara iubirii mi s-a stins
Vreau sa ma-ntorc napoi la ce nu piere
Si vreau sa vad in mine-un Duh aprins.
Vreau ca sa vad in mine dragostea dintai
Dar daca flacara iubirii mi s-a stins
Vreau sa ma-ntorc napoi la ce nu piere
Si vreau sa vad in mine-un Duh aprins.
Vreau ca sa vad in mine dragostea dintai
Ca sa ma vindec azi de tot ce-i pamantesc
Ma iei cu Tine, in mine sa ramai
Pe drumu-ngust, din lume...indraznesc....
E primavara si in mine seceta e mare...
Desi
N-ar trebui sa fie caci soarele nu-i asa de tare
Dar sunt secatuit de vapaia care imi strapunge inima
Si sufletul e lihnit dupa racoare....
Mi-e sete di nimic nu-mi stampara dorinta...
Sunt gol...si orice-as pune, tot mi se vede neputinta
Frunzele nu-s suficiente s-acopar viata mea murdara
Si setea ma usuca, simt cum ma rapune, ma omoara...
Tata, daca as putea sa ma apropii si sa vad splendoarea Ta
Daca as putea sa ma ridic, sa zbor de-aici spre slava Ta
Un cuib ca pasarea mi-as face acolo unde-i tot senin
Si pe-naltimi as sta mereu, indragostit, lipit de Tin'..."Melente Grigore
Richard Wurmbrandt
http://audio.resursecrestine.ro/carti/40514/100-despre-rugaciune
"Rugaţi-vă neîncetat" (Ioan 5, 24)
Paul Evdokimov
Rugăciunea este sursa
şi în acelaşi timp forma cea mai intimă a vieţii noastre.
”Intră în cămăruţa ta şi închide uşa, roagă-te Tatălui tău care este în taină” (Matei 6, 6);
aceasta vrea să spună a intra în sine însuşi şi a face acolo un sanctuar;
”locul secret” este inima omenească.
Viaţa de rugăciune, densitatea, profunzimea şi ritmul ei,
dau măsura sănătăţii noastre spirituale
şi ne dezvăluie pe noi nouă înşine.
Isus, „dimineaţa, sculându-se cu mult înaintea zorilor,
a ieşit, s-a dus într-un loc pustiu, şi acolo, s-a rugat.” (Marcu 1,35)
Pentru a auzi vocea Cuvântului, trebuie să ştii să asculţi
tăcerea lui, s-o înveţi mai ales…
Dacă nu ştim să facem în viaţă un loc meditaţiei, tăcerii
este imposibil să ajungem la un grad mai înalt…
Reculegerea deschide sufletul spre înalt, dar şi spre altul.
Sfântul Serafim o precizează: „Dobândeşte pacea interioară
şi o mulţime de oameni îşi vor găsi salvarea în apropierea ta.”
